.. bine v-am regasit, dragii mei! stiu, iar o pauza destul de lunga de cand nu v-am mai tinut la curent cu viata mea tumultoasa, haotica pot spune! ce faceti voi? ce experiente minunate v-au caracterizat perioada verii? cum intrati in anotimpul atat de melancolic ce bate la usa? bronzati, optimisti, o aventura ce a devenit ceva mai mult?!.. vreun vis implinit? m-as bucura sa aud numai de bine! pai, sa trecem la fapte, ca sa zic asa!
trecutul meu plin de peripetii la maximum, dar nu la genul de telenovela, ci mai light ca un cocktail inainte de party, m-a facut sa cad, sa ma ridic.. sa vad in mine un om de nimic, sa ma vad prea sus, mai rau, prea bun.. cu sperante desarte, vise implinite.. eu, paul ala mic, cu zambetul pe buze, cu ochii lui in care vezi mereu ce simte, ce gandeste! eu si doar eu, nebunul ala simpatic, stresat de volumul televizorului din camera alaturata si macar de ar fi un subiect interesant.. dieta pentru pierderea in greutate bazata pe struguri.. prea mult pentru mine! si ce sa dau jos?! asta ar fi tare!! :))) vorba mamei: "pe omul .... nici carnea nu se pune"! acum, voi sa nu credeti tot ce se spune! :) stiti, ce am observat in ultima perioada?! ca am devenit mai ironic, mai indreptatit sa imi cer drepturile, mai diplomat, mai increzator, mai destul de capabil sa fiu obiectiv.. un semn al maturitatii?! eu?! doamne ajuta! si revenind la oile noastre, parca asa se spunea, am avut o vara pe cinste.. prietenii, aventuri fierbinti, clubbing, fun.. mahmureli pe plaja.. petreceri private.. si toate astea fara niciun leu. uneori, sunt prea binecuvantat! si in toate astea, il cautam si eu pe acel the one.. si cata dezamagire am primit in schimbul sinceritatii mele! manat de trecut, faceam diferenta.. ca ala e asa, ca ala e pe dincolo. si cand imi spuneam ca gata am terminat cautarea, la naiba, in puii mei(cum spune al nostru mircea pe care il salut pe aceasta cale), parca cineva imi dadea cu ceva in cap sa ma trezesc.. ori era cu altcineva, ori revenea la o relatie pierduta, ori stia sa minta frumos si eu eram incantat de ma pierdeam pana si in fata mea.. cred ca sunt un etern indragostit! ce iti e si cu zodia asta, berbec, pasional si al nu stiu cui sa mai spun de incapatanat! si eram trist rau si dezamagit si toata starea asta era din ce in ce mai apasatoare.. m-am inchis in mine, am devenit "fitze", sa fiu pe val! nu e de mine! mie imi sta bine sa fiu eu.. eu, copilul fara varsta, cu pantalonii lui lila si sosete mov! sa nu exageram, ca e doar putin mov, sa nu bata la ochi! :))) s-a schimbat canalul in camera alaturata. e un talk-show. va fac rezumatul? glumeam si eu, invidiosi mici! cat e ceasul? aoleu, tre' sa vina al meu coleg de camera! trecand peste paranteze, zambete ce sper ca vi le-am furat, azi m-am decis sa scriu despre al meu "bebitzu", despre care am scris si ultima oara! ce o fi vazut el la mine, nu stiu! dar e un baiat asa pe sufletul meu, exact ce mi-a recomandat mie medicul :)) si imi arata mereu cat de important sunt eu pentru el, cat de multe asteptari are el de la mine, de la noi.. si cat de aproape e el de mine, nu aveti idee! sunt mandru ca e al meu si doar al meu! ce laudaros am mai devenit! daca am cu ce.. am! si ma topesc de dorul lui.. mor fara el.. el acum e plecat la razboi, dar de sarbatori vine langa mine, in bratele mele.. astept clipa asta mai mult decat orice si simt ca nu mai am rabdare si mereu ii cer sa se intoarca acasa.. si el se supara si imi spune ca e acolo pentru amandoi si lupta asta trebuie dusa pana la capat! eu alintat cum sunt, ma fac ca nu inteleg! si el, iar imi explica ce si cum! incepem sa radem amandoi pana luna ne binecuvanteaza somnul, visele, razele soarelui ce ne saruta chipul! si o luam de la inceput! asa e cand iubesti.. nu?! as vrea sa il pacalesc ca maine e craciunul. e o idee buna?!
multumesc pentru ca ati fost cu mine si in aceasta seara! toate cele bune, iubitii mei cititori!
joi, 1 octombrie 2009
luni, 17 august 2009
o fereastra deschisa spre cer!
... take me.. take me away..
sa fugim contra vantului si valurilor inspumate ale vietii, sa ne tinem de mana si sa uitam de tot.. de prezentul atat de crud ce nu stie decat sa zdrobeasca..
as scrie doar pentru tine.. cu sufletul tremurand de iluzii desarte, de nopti fara vise.. de zambete pierdute in neant.. de indiferenta absoluta asupra neimplinirii materiale, de tot ce ma inconjoara.. caci gandul imi zboara spre tine, spre ce traiesti tu acum..
nu, nu asa imi doream sa te am! imi pare rau.. as vrea sa fiu aripa unui inger sa te binecuvantez cu putere, sa poti trece mai usor in aceasta lupta! iarta destinul ce nu stie decat sa ia, si roaga-te bunului dumnezeu sa iti dea rabdare! stiu, crucea e grea, dar vom trece si peste asta! iti voi fi alaturi! iti promit ca ma voi dedica tie si te voi face sa iubesti din nou! nu, nu e un sacrificiu.. e felul meu de a fi!
stii?! stingerea unei stele atat de marete, nu ma poate face decat sa raman acelasi visator, plin de sentimente curate ce pana acum le condamnam.. acelasi om optimist, iubind viata pana la ultimul strop.. pentru ca privind in urma, sa nu regret! sa ridic pumnul spre cer, sa fiu un invingator! vreau, acum mai mult ca oricand, sa caut fericirea in toate lucrurile simple ce le intalnesc in drumul meu.. sa caut fericirea in mine.. sa renunt la frica de a nu ramane singur.. sa iau viata si sa o beau, chiar daca potirul e manjit de venin! cu ochi demonici sa ma arunc in placerile de-o clipa, sa raman totusi om.. sa fiu langa cei dragi, sa imi desenez un frumos rasarit de soare pe chipul meu.. sa luminez si sa dansez nebun in valtoarea incercarilor.. si ce caracter voi avea! o adevarata coroana!
si ma ridic cu genunchii si coatele sangerande, privind inainte, constient fiind ca fara toate astea as fi.. nimic!
o sa lupt sa trec obstacolele sa ma pot bucura de "curcubeul" ce sigur nu va intarzia sa apara!
un umar pe care poti plange.. o voce in noaptea rece.. credinta ce crezi ca s-a pierdut.. farama unui mit..
da-mi mana ta sa pasim peste pragul ferestrei intr-un univers cladit de noi!
sa fugim contra vantului si valurilor inspumate ale vietii, sa ne tinem de mana si sa uitam de tot.. de prezentul atat de crud ce nu stie decat sa zdrobeasca..
as scrie doar pentru tine.. cu sufletul tremurand de iluzii desarte, de nopti fara vise.. de zambete pierdute in neant.. de indiferenta absoluta asupra neimplinirii materiale, de tot ce ma inconjoara.. caci gandul imi zboara spre tine, spre ce traiesti tu acum..
nu, nu asa imi doream sa te am! imi pare rau.. as vrea sa fiu aripa unui inger sa te binecuvantez cu putere, sa poti trece mai usor in aceasta lupta! iarta destinul ce nu stie decat sa ia, si roaga-te bunului dumnezeu sa iti dea rabdare! stiu, crucea e grea, dar vom trece si peste asta! iti voi fi alaturi! iti promit ca ma voi dedica tie si te voi face sa iubesti din nou! nu, nu e un sacrificiu.. e felul meu de a fi!
stii?! stingerea unei stele atat de marete, nu ma poate face decat sa raman acelasi visator, plin de sentimente curate ce pana acum le condamnam.. acelasi om optimist, iubind viata pana la ultimul strop.. pentru ca privind in urma, sa nu regret! sa ridic pumnul spre cer, sa fiu un invingator! vreau, acum mai mult ca oricand, sa caut fericirea in toate lucrurile simple ce le intalnesc in drumul meu.. sa caut fericirea in mine.. sa renunt la frica de a nu ramane singur.. sa iau viata si sa o beau, chiar daca potirul e manjit de venin! cu ochi demonici sa ma arunc in placerile de-o clipa, sa raman totusi om.. sa fiu langa cei dragi, sa imi desenez un frumos rasarit de soare pe chipul meu.. sa luminez si sa dansez nebun in valtoarea incercarilor.. si ce caracter voi avea! o adevarata coroana!
si ma ridic cu genunchii si coatele sangerande, privind inainte, constient fiind ca fara toate astea as fi.. nimic!
o sa lupt sa trec obstacolele sa ma pot bucura de "curcubeul" ce sigur nu va intarzia sa apara!
un umar pe care poti plange.. o voce in noaptea rece.. credinta ce crezi ca s-a pierdut.. farama unui mit..
da-mi mana ta sa pasim peste pragul ferestrei intr-un univers cladit de noi!
luni, 13 iulie 2009
sâmbătă, 11 iulie 2009
vineri, 10 iulie 2009
eu nu mai stiu sa iubesc
..da, e adevarat..nu stiu sa iubesc.. am postat mai devreme un sfat ce era in primul rand pentru mine, un sfat in care imi ceream mie sa dau voie iubirii sa isi faca din nou loc in inima mea slabita de atat de multe placeri ale vietii! exact cum am mai spus-o, am dat navala spre tot ce ochiul incanta si fericirea nicaieri.. egoist, gelos, rau inclusiv cu mine si apoi cu ai mei prieteni, ce saracii imi sunt inca aproape desi eu nu ii mai merit! am vrut sa uit lectia de a ierta.. si am reusit! pentru o clipa am fost fericit si razbunarea ma facea sa vreau mai mult sa fiu legat intr-o lume din care simt ca nu mai fac parte! sunt inca hotarat in a ajuta comunitatea gay in proiectele ei, dar vreau sa invat din nou sa iubesc nevinovat.. sa cred in divinitate asa cum o faceam cand eram copil! sa las oamenii sa se apropie de mine si sa ii iubesc din ce in ce mai mult, nu cu retineri ca daca ma inseala pe parcurs! am inselat, am mintit, am furat sentimente si am lasat in urma mea rani adanci ce cu greu se pot vindeca! simt ca ma descopar prea mult in fata voastra, dar nu imi pasa! VREAU SA FIU EU CU ADEVARAT! mi-am ars singur aripile si am dat vina pe destin! dar voi reusi eu sa imi fauresc altele.. si uite asa voi invata si lectia rabdarii! nu, nu am innebunit! acum ma trezesc la viata! o seara binecuvantata!
luni, 6 iulie 2009
joi, 2 iulie 2009
alergand prin curcubeu
trezit nu cu foarte mult timp in urma de picaturile de ploaie ce dansau frenetic la fereastra mea, m-am gandit sa poposesc aici pentru cateva clipe sa va mai spun cate ceva despre mine.
speriat de viitor, cu ganduri mari si probleme ce parca nu au rezolvare, pasesc usor pe drumul singuratatii.. sustinut fiind de expeienta frumoasa traita cu ocazia excursiei EU SUNT! TU? , de trecutul unei relatii in care am zambit, am plans, am fost fericit, de amintirea unor conversatii in miez de noapte cu ai mei amici virtuali, de renuntarea la fumat, de a avea un stil de viata mai sanatos, de a cere si a oferi mai mult.. am decis sa ma implic cat pot de mult in lupta de a crea o imagine mai clara si mai buna a comunitatii gay. inca nu stiu ce presupune asta, dar sunt dispus sa fac orice sacrificiu gandindu-ma numai la ce copilarie neimplinita am avut de fiecare data cand m-am ascuns de mine insumi si ridicam ziduri impotriva mea, sa mor in fiecare zi doar pentru a face parte din "normalitate".. acum sunt fericit cu mine insumi.. acum sunt eu si nu imi pasa de ce cred cei de langa mine, dar jur ca nu va trece niciun om prin viata mea fara sa ma cunoasca in adevaratul sens al cuvantului, un om cu vise, cu sentimente.. nu vreau sa credeti ca am fost un frustrat pana in momentul acceptarii de a fi prezent in tabara de care va vorbeam mai sus, dar cu ajutorul ei am reusit sa fiu mai puternic, sa imi recapat mai mult din zambetul sincer ce il pierdusem, sa fiu constient de faptul ca mai sunt si adevarate caractere in lumea asta care nu de putine ori ne-a dezamagit!
ii multumesc lui dumnezeu pentru ca inca imi mai pot iubi semenii, ca ma binecuvanteaza mereu cu lectii ce sper nu sa nu le uit ci sa le pun in practica.. sa fie repere in viata mea!
gandesc curat pentru ca am avut destul de multe zile libere de la job si timpul asta m-a facut sa reflectez mai profund asupra trecutului meu, asupra prezentului si viitorului meu! fratilor, dati-va timp sa fiti voi insiva si luptati sa fiti fericiti! luptati sa aveti o relatie, sa o traiti ca si cum maine ar fi ultima zi cand ati fi cu persoana iubita! si chiar daca sunteti adeptii aventurilor, luptati ca fiecare sa fie o experienta unica si sa va modeleze caracterul intr-un mod frumos!
recunosc ca imi e putin dor de el si de fiecare data cand ma uit in oglinda il vad pe el tinadu-ma in brate si spunandu-mi cat de mult ma iubeste, dar vreau sa fiu eu! sa fiu fericit pentru mine ca sa ii pot face pe cei de langa mine fericiti! asa am renuntat si la o parte din prieteni, curatenia de vara :), la vechi obiceiuri ce ma tineau inlantuit intr-o lume ce nu era a mea!
as scrie mult si fara noima pentru a imi spune of-urile si a va arata cine sunt cu adevarat, dar nu stiu cu ce as putea incepe.. sunt atat de multe. in schimb am ceva sa va povestesc si as vrea sa nu sa ma luati exemplu, dar cel putin sa promiteti ca va veti gandi la asta in momentul in care puneti capul pe perna! acum cateva zile, mergand la un seminar, am descoperit ca in intimitatea camerei tale iti poti fauri un mic jurnal, sa ii zic asa, cu cele mai dorite vise ale tale, 100 la numar! si cu franturi din carti, reviste parca sa le dai suflu randurilor tale. cu timpul vei observa ca e foarte usor sa scrii toate aspiratiile tale.. la un anumit punct, cand vine randul viselor cu adevarat importante, nu blugi, nu noua pereche de ochelari ce e atat de mult in trend, nu cina romantica la restaurant, nu hamacul in care sa iti odihnesti trupul de prea multa dorinta sau prea mult efort, ci cele care te definesc pe tine ca individ unic si iti contureaza drumul spre nemurire, vei simti ca esti un om prea mic, fara resurse.. dar cat de mare poti ajunge! cred ca e singura comoara ce o poti lasa tuturor celor ce te vor urma si vor vedea in tine un tipar din care vor sa faca si ei parte! asa ca, nu va refuzati dreptul de a visa, a cere destinului tot ce simtiti ca meritati! lista mea a inceput cu a ma implica mai mult in proiectele gay, a merge cu capul sus la parada de anul viitor, de a fi membru ACCEPT, de a avea o dantura mai frumoasa, de a lupta sa am o relatie adevarata cu cel care va fi sa fie.. v-am spus ca asa naiv cum sunt, sa nu zic prostut, am inceput sa port sambetele unui tip cunoscut pe romeo? nu stiu daca fac bine, dar simt ca e pentru mine desi ne despart atat de multi kilometri! incercarea moarte nu are, nu asa era vorba?! si chiar de va fi sa ma mint singur dau frau liber trairilor.. nu imi e frica! si poate fi si o experienta ametitor de plina de pasiune, nu?!
ce sa va mai spun?! imi era dor de voi si uitandu-ma la ce se mai intampla in blogul meu am observat ca unora le pasa de ce marturii las aici si vreau sa le multumesc ca se coboara la nivelul meu de copil si poate prin comentariile lor voi fi mai bogat! pentru ei si nu numai..
marți, 16 iunie 2009
come into my arms..
"tot ce vreau eu este sa ma pierd in paienjenisul anilor si sa renasc odata cu fiecare raza de soare rastignita sub ochii plini de lacrimi de uitare.. sa ma cobor pe-o aripa de inger, pe o petala de viata insangerata de cuvinte otravitoare..
m-am saturat sa merg pe cioburi de amintiri, sa gust cu sete din durere ca apoi sa imi alung pasii spre desertul singuratatii! durerea e in noi, iar lumina intunericului nerapus o adaposteste.."
m-am saturat sa merg pe cioburi de amintiri, sa gust cu sete din durere ca apoi sa imi alung pasii spre desertul singuratatii! durerea e in noi, iar lumina intunericului nerapus o adaposteste.."
joi, 28 mai 2009
o pata de culoare pe retina
... atinge panza si da drumul unui dans diabolic de culoare si lumina.. se inchina sevaletului ca in fata unui zeu ce i-a fost moarte, viata, zbucium, fericire! razele soarelui ce merge la asfintit, rosul aprins al macilor, vantul fierbinte inca al verii, picaturile de sare ce ii alinta fruntea, pletele carliontate ce ii netezesc chipul, mirosul tare de acuarela, terasa saracacioasa in care se lafaie un pat vechi, cartile udate de vreme, cainele pe care de multe ori am fost gelos si sunetul ametitor a unui pian ce se stinge in departari.. toate ma cheama spre el.. intind mana si ii arat prin cercuri suave pe pieptul lui paros ca il doresc. se cuibareste langa mine si cade frant dupa atat de multa daruire si fuge intr-un vis profund, respiratia lui pe buzele mele indemnandu-ma sa il urmez..
... aerul rece al serii si dezmierdarea saruturilor lui ma trezesc. incepem o lupta ca pentru supravietuire si renuntam parca si la ultima rasuflare cand maini sangerande, coapse puternice se contopesc intr-un tablou de iubire! sudoarea cautarii celuilalt ce simti ca il pierzi printre degete, din prea multa dorinta, ne este martor si se amesteca si ea in acest zbor plin de patima. tot ea ne deschide simturile spre un alt taram in care pasim hotarati sa ne jertfim trupurile pe altarul unei noi impreunari.. suntem unul! nimic nu ne mai sta in cale! ochii mei se ineaca in ai lui ce imi soptesc..sunt doar al tau! imi framanta corpul intr-o miscare lenta ce ma face sa ajung in iad si sa renasc in rai.. din nou impreuna.. simt cum imi rascoleste fiecare farama de carne ce se topeste in abis.. ne reinventam in acelasi "noi".. si il desenez orb, in noaptea tarzie, cu parfumul sufletului meu.. esenta cutremuratoare a destinului se pierde pe buzele noastre carnivore.. suntem acum doua culori fuzionate in purpuriul asternutului ce ne tine prizonieri.. si cat te iubesc!..
... aerul rece al serii si dezmierdarea saruturilor lui ma trezesc. incepem o lupta ca pentru supravietuire si renuntam parca si la ultima rasuflare cand maini sangerande, coapse puternice se contopesc intr-un tablou de iubire! sudoarea cautarii celuilalt ce simti ca il pierzi printre degete, din prea multa dorinta, ne este martor si se amesteca si ea in acest zbor plin de patima. tot ea ne deschide simturile spre un alt taram in care pasim hotarati sa ne jertfim trupurile pe altarul unei noi impreunari.. suntem unul! nimic nu ne mai sta in cale! ochii mei se ineaca in ai lui ce imi soptesc..sunt doar al tau! imi framanta corpul intr-o miscare lenta ce ma face sa ajung in iad si sa renasc in rai.. din nou impreuna.. simt cum imi rascoleste fiecare farama de carne ce se topeste in abis.. ne reinventam in acelasi "noi".. si il desenez orb, in noaptea tarzie, cu parfumul sufletului meu.. esenta cutremuratoare a destinului se pierde pe buzele noastre carnivore.. suntem acum doua culori fuzionate in purpuriul asternutului ce ne tine prizonieri.. si cat te iubesc!..
marți, 19 mai 2009
"sufar si traiesc clipe ce s-au frant.."
te caut in cerul ferestrei.. in lumina zorilor, in cantecul pasarelelor, in roua ce se rasfata in sclipiri de diamant.. in mine! te caut in noptile fara vise! tu imi dai culoare si fara tine nu sunt eu! nu stiu unde am invatat joaca asta nebuna, sa ne vindem si sa ne rascumparam de fiecare data din ce in ce mai greu.. nu vreau sa te pierd! stiu ca am gresit, stiu ca faptele ultimelor zile vorbesc, dar simt ca nu mai pot lupta, ca nu mai fac fata faptului ca nu te am in fiecare clipa, ca nu esti al meu pe deplin! vreau sa fim din nou 1, sa regasim dragostea dintai ce ne-a legat atat de mult timp! amandoi suntem vinovati, stiu asta! hai sa gasim puterea sa ne iertam mai intai pe noi insine si apoi pe cel de langa noi caruia i-am jurat credinta si iubire eterna! iubitul meu, ai uitat de urma pasilor lasata pe nisip?! de inelul-legamant?! mi-e dor de tine.. privesc in trecut.. nu imi vine sa cred ca totul s-a terminat! astern randuri printre lacrimi, cu gandul ca nu am pentru ce trai!.. ca nu am cu cine sa imi impart sincer bucuriile si incercarile destinului! tu esti primavara mea! TE IUBESC! dintr-un colt de suflet.. cuvinte pentru tine!
luni, 4 mai 2009
a fost atat de frumos..
oricat de mult mi-ar placea sa scriu, sa imi astern gandurile in mici randuri ce sper sa imi incalzeasca momentele cand ma simt singur.. momentele cand sunt prea fericit, cand simt ca zbor si am nevoie de o ancora.. momentele cand sunt jos si am nevoie de o mana intinsa sa ma ridic.. nu am timp!! dar promit sa "public" aici cat de des pot si sa va tin la curent cu ultimele noutati! :P trecand in revista anumite blog-uri, vazand un mic comentariu postat de "fetita mea de ciocolata", relatia mea la distanta, prietenii ce parca i-am uitat, neimplinirile din ultima perioada, stresul unui job ce parca nu ma lasa sa infloresc profesional, anumite conversatii in miez de noapte, un weekend petrecut intr-un club de gen, a mea familie ce nu o simt aproape si nu in ultimul rand "halo"-beyonce.. toate, parca vorbite intre ele, ma duc atat de departe de mine de uneori simt ca nu sunt eu, ca nu este viata mea cea pe care o traiesc, asa cum citeam undeva in aceasta lume vituala! facand o mica paranteza, nu stiu cat de mult ati observat, dar aceasta lume vituala ne-a luat mintile.. nu mai citim o carte, nu mai suntem in stare sa fim originali, sa fim oameni! ne inchidem in noi si uitam de scopul nostru in viata pe care fiecare incercam sa il conturam asa cum stim noi mai bine (esti omul trecutului tau).. ajungem sa fim "altii"! sunt sigur ca si eu fac parte din acest cerc vicios. nu aveti idee cat de mult ii admir pe cei ce in metrou au o carte in mana si o deschid sa se rupa de probleme si sa paseasca peste hotarul ce ii duce pe un taram unde, oricat de mult ar fi partasi la actiune, oricat de mult ar fi "altii", sunt oameni si sunt sinceri cu ei insisi, se invata pe ei insisi.. oare atunci cand se intorc pe acel scaun prea material sunt adevarati?! sunt in stare sa dea o sansa celor de langa ei?! chiar si cea de a fi buni ascultatori?! am iubit omul si il iubesc! cred in schimbarea lui desi e o utopie! nu vreau sa filosofez pentru ca nu imi e genul si meseria mea, de care sunt mandru, m-ar face sa ma pierd intre atatea notiuni ce nu le cunosc si.. si inchid, optimist, paranteza sa nu uit de unde am pornit! spuneam undeva mai sus ca simt ca traiesc viata altcuiva.. care din voi nu a trecut printr-o clipa in care s-a simtit prizonier propriului destin?! asa ma simt eu.. cu mainile sangerande cautand lumina si vindecandu-mi aripile arse.. stiu ca va veni si ziua cand voi evada si voi iubi din nou viata! voi fi EU, un pui de om intr-un continuu proces de socializare, chiar resocializare! un pui de om.. CE FRUMOS A FOST.. eram copii, eram curati sufleteste.. eram adevarati ingeri.. am crescut si parca nu mai avem inima, parca nu mai avem puterea de a ierta.. ma mustra constiinta, stiu! e bine ca mai am,nu? dar cat de mult voi mai tine cont de ea?! daca ma voi pierde si eu in aceasta alergare dupa mai bine?! A FOST ATAT DE FRUMOS.. SA FIU.. SA EXIST..plang pentru mine! scriu pentru mine! am scris.. am scris pentru mine, caci realul ma impinge sa inchei, dar nu inainte de a va ura o saptamana presarata cu minuni! sa fiti iubiti si sanatosi!
vineri, 1 mai 2009
dor de tine..
..stropii de ploaie ce tocmai s-au jucat in parul meu si mi-au sarutat ochii, buzele, umerii, bratele ce te cautau frenetic.. patul ce inca pastreaza parfumul trupului tau, lumanarile a caror flacara s-a stins demult, aerul atat de proaspat al serii ma cuibaresc in mine.. si pasii mei ratacesc pe un drum prafuit pe care doar poza din care imi zambesti atat de strengareste imi este sustinere.. ganduri ce se pierd, cuvinte nerostite, lacrimi din iubire, o aripa de vis.. si cerul tacut se cutremura fiind martor unei atat de mare daruiri! te iubesc!
vineri, 17 aprilie 2009
joi, 16 aprilie 2009
octavian paler
"Avem timp..
Avem timp pentru toate. Sa dormim, sa alergam in dreapta si in stanga..sa regretam ce-am gresit si sa gresim din nou..sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine..avem timp sa citim si sa scriem, sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris..avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam..avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu..avem timp pentru ambitii si boli, sa invinovatim destinul si amanuntele..avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare..avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile..avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam..avem timp sa ne facem prieteni si sa-i pierdem..avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa aceea..avem timp sa primim daruri si sa nu le intelegem..avem timp pentru toate..Nu e timp pentru putina tandrete..cand sa facem si asta, murim!!!"
Avem timp pentru toate. Sa dormim, sa alergam in dreapta si in stanga..sa regretam ce-am gresit si sa gresim din nou..sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine..avem timp sa citim si sa scriem, sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris..avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam..avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu..avem timp pentru ambitii si boli, sa invinovatim destinul si amanuntele..avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare..avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile..avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam..avem timp sa ne facem prieteni si sa-i pierdem..avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa aceea..avem timp sa primim daruri si sa nu le intelegem..avem timp pentru toate..Nu e timp pentru putina tandrete..cand sa facem si asta, murim!!!"
luni, 13 aprilie 2009
octavian paler
“Am învăţat că nu poţi face pe cineva să te iubească. Tot ce poţi face este să fii o persoană iubită” dar „oricum ai tăia, orice lucru are două feţe”, deci şi eu..aşa că „Restul ... depinde de ceilalţi”. Un lucru în care m-am luptat să cred e că ”trecutul şi circumstanţele ţi-ar putea influenţa personalitatea. Dar că TU eşti responsabil pentru ceea ce devii”. depinde ce conţine acel trecut pentru că unele fapte nu pot fi ignorate şi unele consecinţe nu pot fi surmontate. Eşti omul trecutului tău. Cândva, acel TU nu era definit, era în formare şi s-a schiţat ca răspuns la stimulii actuali în acel timp. De atunci îţi faci idee despre cum ai vrea să nu fie deşi habar n-ai care e alternativa. Important e să fie ALTFEL! Eşti optimist, nu eşti prost, ai expectanţe mari de la tine şi de la ei, le oferi sinceritate, respect, apoi refuzi să o mai faci, le întorci spatele, le arăţi că nimeni nu e de neînlocuit, încerci să te convingi şi pe tine de asta, urli, te întrebi când ai avut timp să greşeşti atât de mult că instanţele alea mai mari că voinţa şi creierul tău să-ţi aplice acest tratament. Şi atunci înveţi că „indiferent cât de mult suferi, lumea nu se va opri în loc pentru durerea ta”. Îţi propui să pedepseşti orice urmă de slăbiciune care apare în tine pentru că „doi oameni pot privi acelaşi lucru şi pot vedea ceva total diferit”. Şi alegi că ce vezi tu e corect încercând să stabileşti nişte certitudini. Slăbiciunea (sentimentul) pentru cineva îţi creste disponibilitatea către ascultarea cu atenţie a părerii lui şi asta ar dărâmă edificiul tău. Apoi mai creşti un pic şi, da, vezi că nu eşti centrul universului şi că lumea merge liniştită înainte fără participarea ta activă la ceva, la orice. Te vezi iar mic între elefanţi care fie că se apropie cu afecţiune sau cu agresiune de tine, te calcă în picioare pentru că nu-ţi bănuiesc fragilitatea. Te repliezi, îţi redefineşti parametrii şi cred că atunci înveţi că „cei care sunt cinstiţi cu ei înşişi ajung mai departe în viaţă”. Te uiţi în urmă şi vezi că mai mult de jumătate din alegerile care ţi-au trasat drumul nu au fost ale tale şi din restul mare parte au fost făcute prin excludere mai degrabă decât prin afinităţi reale... Pentru că acea primă idee a rămas: aşa nu! dar cum? Te sperii de tine, te urăşti, te condamni şi te blamezi; te refugiezi într-o nouă idee : „nu este întotdeauna de ajuns să fii iertat de alţii. Câteodată trebuie să înveţi să te ierţi pe tine însuţi"” Dar (ca să vezi!!!) nu eşti omul care dea vina pe alţii.Şi ei au avut motivaţiile lor, şi ei sunt oamenii trecutului lor. Nu poţi să te ierţi pentru că dintr-un punct puteai schimba ceva. Puteai să schimbi macazul şi să intri în altă luptă. Aici e mai delicat pentru că, vezi tu, e ca într-un sistem opresiv.. Ani de zile scopul tău e să-l subminezi, iar când el se surpă te trezeşti fără obiectul urii, fără duşman. Eşti liber... Dar prea târziu. E un decalaj pe care trebuie să-l recuperezi rapid şi te dărâma spaţiul asta nou din jur. În toată acea perioadă de izolare sperai în lucruri de genul „sunt oameni care te iubesc dar nu ştiu s-o arate”. Revelaţia de după război e tocmai confirmarea! Te bucuri dar nu mai poţi să te dedici lor cum ai fi făcut-o dacă nu te-ar fi târât prin supărări. Devii circumspect dar conştiinţa îţi spune că atunci ”când sunt supărat am DREPTUL să fiu supărat. Dar nu am dreptul să fiu şi RĂU”. Nu vrei să-i dezamăgeşti dar diferenţele sunt deja prea mari şi orice fapta a ta pare o răutate. Ei te-au pierdut undeva pe drum şi nu te mai cunosc pentru că au fost absenţi la schimbările petrecute în tine în toţi anii ăştia”. Am învăţat că este prea greu să-ţi dai seama unde să tragi linie între a fi amabil, a nu răni oamenii şi a-ţi susţine părerile”. Ca un lait-motiv, consideri că vina îţi aparţine şi te macină cum să faci ca să păstrezi echilibrul între ce vrei tu şi ce vor ei. Fugi dintr-o extremă în alta: te izolezi sau te dedici cu frenezie anturajului. Cauţi mereu varianta aia care să contrasteze cu aşa nu-ul. Mai înveţi cu dezamăgire că aşa nu-urile sunt încă multe altele decât ăla iniţial de care fugeai. Şi apoi...”viaţa îţi poate fi schimbată în câteva ore de către oameni care nici nu te cunosc”. Pentru că îţi iluminează toate lucrurile pe care le-ai învăţat şi tu nu ştiai că le ştii."
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
