joi, 11 noiembrie 2010

.. i miss you like crazy..



.. imi place sa cred ca sunt un tip norocos si ca viata mi-a oferit, mai devreme sau mai tarziu, cam tot ce mi-am dorit! oare dorinta mea cea mare, de a te avea de sarbatori, se va implini?! ma trezesc cu zambetul pe buze.. si parca soarele rasare doar pt noi.. dar cand noapte vine.. acel frumos zambet dispare.. patul e rece si gol.. i miss you like crazy!

joi, 8 iulie 2010

.. iubesc din nou.. sunt fericit! viata ca un cantec..

.. scurgerea timpului mi-a desenat pe chip o oarecare maturitate.. o culoare nostalgica de om implinit! nu am castigat la loto premiul cel mare, nu am o casa a mea sau un cont gras in banca.. telefonul meu e la varsta primilor dintisori, iar hainele mele nu sunt de firma.. atunci de ce ma simt atat de implinit?!
.. parca nu se mai facea dimineata..
in aeroport lumea pestrita imi canta simtind vibratiile inimii mele.. ma incerca o bucurie cum rar am mai trait! bagajul greoi si filele cartii primite cadou dansau parca si ele.. totul a fost umbrit cand mi-am vazut camaradul de drum ce era o bomba cu ceas gata, gata sa explodeze.. "muzica buna despre bani, dusmani si fete de fete".. :( am trecut peste acest lucru, gandindu-ma ca undeva, cineva imi astepta zambetul!
priveam norii si ii simteam jucandu-se cu mine, atingandu-mi sufletul in extaz.. am inceput sa visez si drumul nu mi s-a mai parut o eternitate!
treptele urcau incet spre o incapere plina de lumina. era soarele ce ne ura bun venit prin zidurile de cristal.
am fost un gand pana in bratele lui unde m-am cuibarit, zambetul lui strengaresc purtandu-ma prin lumi de viata si culoare! eram "acasa"! ne topeam unul in ochii celuilalt! nu stiu cum a trecut timpul, ce am spus.. ce am facut.. ma tinea de mana si era de ajuns pentru amandoi! muream intr-o clipa doar pentru a simti ca renasc la infinit!
sfios, am pasit pragul casei copilariei lui.. o casa plina de amintiri frumoase, de aer cald si aromat.
cina a fost scurta.
saruturile si noaptea fierbinte de vara ne-au gasit jertfiti pe altarul pasiunii si al adevaratei iubiri!
"buna dimineata!" a rasunat glasul lui in camera ce pastra inca.. parfum de fericire! am coborat scara ca intr-un joc! mireasma florilor ce se mandreau care mai de care cu sclipirile de diamant ale boabelor de roua, caimacul rebel al cafelei, mana lui puternica si vantul din parul lui.. toate acestea si multe altele mi-au spus o poveste.. un basm in care eroul principal eram eu!
am parasit meleagurile natale. dupa un mic popas unde am ras frenetic la nazbatiile mogaldetei cu parul de rubin, in care soarele si-a facut salas, am inceput sa ne pregatim de primirea oaspetilor. ii cunosteam..prietenii lui cei mai buni! meciul de fotbal caruia i-am supravietuit cu stoicism si glumele haioase ne-au condus spre masa unde se rasfatau mancaruri alese! o seara pe cinste.. un adevarat festin!
melancolici si fericiti in acelasi timp, ne-am luat ramas bun, tolanindu-ne pe canapeaua ce parca si ea astepta nerabdatoare sa fie din nou martorul unei nopti de daruire!
dimineata zilei urmatoare, dimineata ce cu greu o pot uita, ne-a zarit imbratisati si s-a cutremurat facand pasarile cerului sa cante cu mult mai mult patos!
o mare de oameni, culoare, bucurie.. dans.. totul, chiar totul se inchina in fata unei asa mari sarbatori: COLOGNE PRIDE, marsul oamenilor ce au ales diversitatea, oamenilor ce au rupt tiparele si au aratat ca pot!
prima zi din noua saptamana, ultima mea zi de sublim.
am iesit la o mica plimbare, cumparaturi si apoi.. cireasa de pe tort! terasa plina de lumanari ne poftea sa luam loc la masa bogata in arome.. ciocnitul paharelor faceau sampania sa se zvarcoleasca de dorinta, implorand zeii sa ii ofere alintul trupurilor noastre ude!
si ma intreb: oare am motive sa ma simt implinit?! da! iubesc din nou, sunt fericit!

marți, 15 iunie 2010

welcome back to me!!!

... ce mult a mai trecut de cand nu am mai scris ceva aici.. o eternitate si credeti-ma pe cuvant ca mi-a fost dor.. dor nebun si salbatic de a imi asterne gandurile si trairile aici, in lumea asta ce o credeam atat de fara sentiment! nu ma simt cu foarte multa inspiratie, asa ca nu stiu cat de mult timp voi poposi aici langa voi, prietenii mei dragi! ca tot a venit vorba de prieteni, de dor, vreau sa va marturisesc ca simt lipsa andreei, coleguta mea de celula, ce a plecat undeva unde sunt sigur ca ii va fi mai bine, avand in vedere taria ei de caracter si atat de impresionantele ei calitati! mult noroc in viata "rihanna"!
revenind, la oile noastre, vreau sa multumesc celor ce m-au sustinut in dorinta mea de a imi face un blog, sa multumesc celor ce il urmaresc si posteaza comentarii!! pentru mine acest lucru este un alint ce cu greu il pot lasa in urma! ma simt o mica stea, un adevarat eu insumi! ati observat ca de multe ori in randurile mele aduc aminte de aceasta celebra, dar nepusa in practica, sintaxa "fii tu insuti!"?! da, e o lupta ce o duc si cu mine! e atat de greu.. mai ales cand te raportezi la stimulii exteriori ce parca iti restarteaza tot sistemul!
.. si ce frumos a inceput totul.. mai un salut, mai un zambet.. o gluma nevinovata, o dorinta ascunsa, patimasa.. si.. tremur si acum cand ma gandesc la prima intalnire.. la primul sarut! e adevarat!! cand nu mai cauti nimic.. nu marea dragoste, nu relatie, iubire, daruire.. cand sleit de puteri renunti la tot, vine atunci racoarea aia divina, suflarea aia de viata, apa aia proaspata de izvor ce te ameteste, te infioara, te urca pe cel mai pufos nor si te trezeste la viata! inveti, parca, sa respiri din nou.. prinzi culoare, iar ochii tai spun totul.. nu tu fluturasi, nu tu gol in stomac.. ci un dans frenetic, un haos ordonat al fiintei tale.. un vis.. un.. un eu indragostit! un eu iubind.. poate si asta a fost principalul motiv pentru care am renuntat la mine si nu am mai scris, caci in el sunt totul, ma simt implinit.. traind! desi nu e mereu langa mine, parca nu trece nici macar o clipa fara sa-l "vad" tinandu-ma de mana si conducandu-mi pasii pe un drum nou, nestiut de nimeni, un drum spre "avatar"! si ce nopti de daruire.. de cum vom atinge noi luna, de cum iubirea noastra va invinge totul! e frumos, e la inceput!.. e mister, e magie! si totusi atat de real!!! si ne oferim unul altuia timp, comunicare, speranta, daruire.. maturitate si suflet de copil! vrem, prin toate aceste lucruri, sa reinventam visele ce le-am pierdut, sa trecem peste trecut si sa o luam de la capat cu forte noi si cu credinta! asa sa ne ajute bunul dumnezeu! asa sa va ajute bunul dumnezeu!! sa va binecuvanteze cu ochi frumosi.. caci, nu uitati, ochii sunt oglinda sufletului!
inchei printr-un zambet.. prin promisiunea de reveni cu poze din drumetia mea in germania si in belgia! v-am spus ca am fost la lady gaga la concert?! ce uituc sunt :p

pana data viitoare, va salut cu inima si va doresc o vara de poveste!

marți, 12 ianuarie 2010

... cu sufletul in fata oglinzii..

.. inca un vis pierdut.. inca o noapte singur.. inca o lectie invatata, sper eu cu bine! as vrea sa scriu in nestire, dar gandurile si sentimentele sunt atat de confuze.. sunt dezamagit de mine, de faptul ca am renuntat la o relatie in care eram fericit, de faptul ca oricat as cauta asa ceva nu mai gasesc.. si nu pentru ca ma raportez la trecut, ci pentru ca nu stiu cat de multi mai sunt in stare sa daruiasca, sa imparta totul.. poate ca nici eu nu mai sunt demult in stare sa fac asta, orasul asta si oamenii, lipsurile si neimplinirile, schimbandu-ma atat de tare incat nici eu nu mai sunt constient de ce mi se intampla! am fugit repede intr-un joc nebun si ironic; m-am cuibarit in bratele lui cat am putut de tare.. si am facut-o sincer.. un alt anturaj.. un alt gen de viata de noapte, un alt mod de a simti! a plecat, dupa cum bine stiti, de langa mine si mi l-am dorit de sarbatori acasa unde ne-am promis ca vom fi doar noi doi.. nu familie, nu prieteni.. un singur trup!
lucrurile au luat o alta intorsatura si eu am facut primul pas, pentru ca neobisnuit cu o astfel de experienta, i-am spus ca aleg un drum deja batatorit in care stiam sigur ca nu mi se va da nicio sansa.. si m-a iertat, crezand in lumina ochilor mei, in gesturile mele! am apreciat ca a luptat pentru mine si ca mi-a deschis ochii si am vazut adevarul..
singuratatea m-a doborat, glumele lui cand plangeam la telefon dureau, falsa lui dovada de nepasare m-a ucis.. am innebunit si am luat-o pe cai gresite si nu am mai jucat corect.. am sarutat un tip si am inceput sa imi pierd increderea in asteptare.. i-am recunoscut tot; ma stia imatur, alintat, dar sigur ca nu il voi insela.. si in afara acelui sarut nu am ajuns mai departe! mi-a spus ca nu mai am nicio sansa cand i-am cerut o minima dovada ca imi apartine numai mie.. am fost egoist cum n-am fost niciodata in viata mea.. s-a intors si eu il asteptam inca, desi ma laudam in stanga si dreapta ca nu ma mai intereseaza.. cand m-a sunat si mi-a spus ca e in tara.. m-am topit.. cand l-am revazut am simtit ca nu sunt eu.. a fost rece, l-am ignorat, am plecat.. si raspunsul lui mi-a fost dat printr-un mesaj pe gayromeo.. NU!
fiecare are partea lui de vina! nu mai cer explicatii, dar incerc sa ma inteleg, sa ma ridic! nu pricep de ce isi activase profilul de pe site-ul unde ne-am intalnit, de ce ma evita in ultima perioada.. nu accept unele raspunsuri.. nu pot si nici nu vreau! prietenii imi spun ca am fost fermecat prea tare si ca am pierdut lupta cu mine, cu el, cu noi si ca nimeni nu merita lacrimile mele! oare sunt destul de obiectivi?! acum am avut o mica discutie cu unul din ei si am ajuns la un schimb de replici destul de dur.. nu mai sunt eu! sunt socat de ce mi se intampla! chiar prietenii lui imi spuneau sa fiu mai transant, mai nepasator.. cum sa fiu asa daca eu tineam la el? sa fiu prea sufocant in relatie? sa nu mai fiu in stare sa fiu cu cineva, mai mult decat o noapte? dar nu vreau aventura.. vreau sa dorm in bratele cuiva in fiecare seara! sa mi se daruiasca.. sa pot face si eu la fel! imi pierd de tot increderea in mine si in ceilalti..
mi-am refacut si eu profilul de "agatat".. sute de vizitatori, iar videoclipul postat acum pe site ce face legatura cu celebrul youtube exemplifica perfect cam care e treaba acolo.. toti "relatie", "chat", "prieteni", "nimic" si apoi isi dau arama pe fata! cum sa nu apreciezi fosta relatie, cand noi dupa o saptamana am facut sex?! stateam si dormeam unul in bratele altuia si ne sarutam.. vorbeam, ne faceam planuri.. nu zic ca sexul nu are un rol important in cuplu! ci dimpotriva! dar nu te da lovit ca apoi sa te bati cu pumnul in piept cu inca un nume in agenda! punand accent pe toate aspectele: sentimente, sex, bani.. imbinandu-le armonios, a fost o poveste ce a tinut 4 ani.. e ciudat ca in momentul in care pierzi pe cineva, necontand motivul despartirii, iti aduci aminte, dupa un timp, doar momentele frumoase! timpul vindeca ranile!
nu vreau sa se creada ca regret ce mi s-a intamplat acum.. deloc chiar!! si ii multumesc lui dumnezeu, ce nu iti da mai mult decat poti duce, pentru aceasta incercare! a fost ceva plin de pasiune, m-am pierdut in ochii lui, in atingerile si saruturile ce mi le-a daruit din toata inima! m-am schimbat, dar se pare ca in rau, nu in bine! am folosit cuvinte grele, am blestemat si acum sunt mustrat de judecatorul meu interior!
nu stiu ce sa mai zic! nu cersesc nimic.. nu vreau decat sa fiu mai putin deschis, sa invat sa profit, sa am mai multa incredere in mine, sa nu ma mai las influentat de sentimente.. sa fiu mai rational!
ce pot sa zic?! plang pentru mine.. pentru dragul meu, cristi stefan, ce l-am pierdut! am convenit sa ramanem prieteni si sa uitam; sa stergem cu buretele si sa mergem mai departe! nu voi face din el o obsesie cum am facut cu celalalt, pentru ca il respect prea mult!
asta sunt eu.. prafuit ca o carte veche ce nu o mai deschide nimeni, ca mucul unei lumanari ce il pastrezi ca amintirea unei nopti fierbinti.. o petala de trandafir ce zace pe podea si e calcata in picioare fara ca nimeni sa o ridice si sa o puna la loc de cinste!