..stropii de ploaie ce tocmai s-au jucat in parul meu si mi-au sarutat ochii, buzele, umerii, bratele ce te cautau frenetic.. patul ce inca pastreaza parfumul trupului tau, lumanarile a caror flacara s-a stins demult, aerul atat de proaspat al serii ma cuibaresc in mine.. si pasii mei ratacesc pe un drum prafuit pe care doar poza din care imi zambesti atat de strengareste imi este sustinere.. ganduri ce se pierd, cuvinte nerostite, lacrimi din iubire, o aripa de vis.. si cerul tacut se cutremura fiind martor unei atat de mare daruiri! te iubesc!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Înteleg cã e departe de tine. În ziua când vã veti muta laolaltã, totul se va schimba. Si totusi, nu e musai ca rutina sã se aseze.
RăspundețiȘtergere