a fost atat de frumos..

oricat de mult mi-ar placea sa scriu, sa imi astern gandurile in mici randuri ce sper sa imi incalzeasca momentele cand ma simt singur.. momentele cand sunt prea fericit, cand simt ca zbor si am nevoie de o ancora.. momentele cand sunt jos si am nevoie de o mana intinsa sa ma ridic.. nu am timp!! dar promit sa "public" aici cat de des pot si sa va tin la curent cu ultimele noutati! :P trecand in revista anumite blog-uri, vazand un mic comentariu postat de "fetita mea de ciocolata", relatia mea la distanta, prietenii ce parca i-am uitat, neimplinirile din ultima perioada, stresul unui job ce parca nu ma lasa sa infloresc profesional, anumite conversatii in miez de noapte, un weekend petrecut intr-un club de gen, a mea familie ce nu o simt aproape si nu in ultimul rand "halo"-beyonce.. toate, parca vorbite intre ele, ma duc atat de departe de mine de uneori simt ca nu sunt eu, ca nu este viata mea cea pe care o traiesc, asa cum citeam undeva in aceasta lume vituala! facand o mica paranteza, nu stiu cat de mult ati observat, dar aceasta lume vituala ne-a luat mintile.. nu mai citim o carte, nu mai suntem in stare sa fim originali, sa fim oameni! ne inchidem in noi si uitam de scopul nostru in viata pe care fiecare incercam sa il conturam asa cum stim noi mai bine (esti omul trecutului tau).. ajungem sa fim "altii"! sunt sigur ca si eu fac parte din acest cerc vicios. nu aveti idee cat de mult ii admir pe cei ce in metrou au o carte in mana si o deschid sa se rupa de probleme si sa paseasca peste hotarul ce ii duce pe un taram unde, oricat de mult ar fi partasi la actiune, oricat de mult ar fi "altii", sunt oameni si sunt sinceri cu ei insisi, se invata pe ei insisi.. oare atunci cand se intorc pe acel scaun prea material sunt adevarati?! sunt in stare sa dea o sansa celor de langa ei?! chiar si cea de a fi buni ascultatori?! am iubit omul si il iubesc! cred in schimbarea lui desi e o utopie! nu vreau sa filosofez pentru ca nu imi e genul si meseria mea, de care sunt mandru, m-ar face sa ma pierd intre atatea notiuni ce nu le cunosc si.. si inchid, optimist, paranteza sa nu uit de unde am pornit! spuneam undeva mai sus ca simt ca traiesc viata altcuiva.. care din voi nu a trecut printr-o clipa in care s-a simtit prizonier propriului destin?! asa ma simt eu.. cu mainile sangerande cautand lumina si vindecandu-mi aripile arse.. stiu ca va veni si ziua cand voi evada si voi iubi din nou viata! voi fi EU, un pui de om intr-un continuu proces de socializare, chiar resocializare! un pui de om.. CE FRUMOS A FOST.. eram copii, eram curati sufleteste.. eram adevarati ingeri.. am crescut si parca nu mai avem inima, parca nu mai avem puterea de a ierta.. ma mustra constiinta, stiu! e bine ca mai am,nu? dar cat de mult voi mai tine cont de ea?! daca ma voi pierde si eu in aceasta alergare dupa mai bine?! A FOST ATAT DE FRUMOS.. SA FIU.. SA EXIST..plang pentru mine! scriu pentru mine! am scris.. am scris pentru mine, caci realul ma impinge sa inchei, dar nu inainte de a va ura o saptamana presarata cu minuni! sa fiti iubiti si sanatosi!